„Pusă de la început sub egida autoritară a lui Aristot şi I Kant, estetica a ajuns, după atîtea veacuri de existenţă, la o mare răscruce. Unii dintre teoreticienii secolului nostru o contestă total ca disciplină filozofică, iar alţii numai sub formele ei tradiţionale. Pentru acest motiv, într-o prezentare a curentelor estetice contemporane ca aceea pe care am intenţionat-o, am socotit că cel mai important fapt este de a-i oferi cititorului mai întîi o perspectivă cît mai largă asupra diverselor concepţii estetice discutate astăzi şi apoi analiza lor critică.
Acest incurs va fi însă practic imposibil dacă nu vom porni de la înscrierea esteticii într-un context istoric. Dezvoltîndu-se pe căi proprii, precizîndu-şi şi delimitîndu-şi obiectul, fiecare estetică se naşte şi moare o dată cu sistemul de gîndire care a generat-o, căci n-a existat nici un mare gînditor care în desfăşurarea filozofiei sale să nu fi abordat şi problema frumosului, după cum de altfel n-a existat nici un mare estetician care, chiar dacă n-a avut un sistem propriu de gîndire, să nu fi aderat sau să nu-şi fi însuşit principiile vreunuia din cele existente.”
Marcel Petrișor, Curente estetice contemporane
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu