Domnul nu mănâncă
Din carnea taurilor,
Nici nu se atinge de ea,
Nu are nevoie de mirodenii frumos
Mirositoare,
Nici de sânge de țapi
Nu duce lipsă.
Un cuvânt două așteaptă, totuși,
De la un om ca mine.
Îi lasă pe oameni să se joace
(Pe cei care nu au imaginație),
Și să-și închipuie că Alesul
E un om mai mare, înmulțit la înălțime
Cu doi, trei sau o sută.
Un cuvânt-două așteaptă, totuși,
De la un om ca mine.
El știe fiecare pasăre
Care a poposit pe o creangă
Sau își caută adăpost,
Cunoaște pe nume fiarele câmpului
Și se bucură când alunecă peștii
Printre luminile din ocean.
Un cuvânt-două așteaptă, totuși,
De la un om ca mine.
Și eu, domnule?
Tu, zice el,
Să nu arunci încercările mele
Înapoia ta,
Întreabă-mă de ce
Am tras hotar între stele
Și te voi lămuri.
Un cuvânt-două aștept, totuși,
De la un om ca tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu