Regret, iubito, că nu mă crezi,
Când vorbesc de cai verzi,
Deși, îți jur, i-am văzut,
Iar unul dintre ei era slut.
Cum vreai să fie, bietul de el
Când se voia slobod, cum e un miel,
Iar peste o lună precis,
A venit paștele și l-au ucis.
Altul era vonic ca un leu
Îl puneau să tragă tot ce e greu
O singură dată a alunecat
Și l-au aruncat ca pe-un păcat.
Poți să crezi că vorbesc prostii
În timp ce unii îți scriu simfonii,
Dar nimeni pe lume ca mine
Nu se va prosterna ca unei regine.
Eu zic să crezi când mă laud
Că o noapte am stat într-un dud
Era pe vremea când eram bleg
Și tu urmăreai un coleg.
Am mai fost o dată la fel de trist
Gata să dau banii pe-un acatist
Eram copil și ți-am spus te iubesc
E ziua în care n-am vrut să mai cresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu