Testament (1971)

Las fiului meu întâiul născut
Semnul de întrebări strâns în vorbele
Cât un șir de furnici
Și singura deslegare.

Drumul meu începe cu mine
Când moartea 
Mă strigă printre poteci
De pir și de urzici.

Am adăpostit lângă piept
Numai fâlfâitul de aripi
Al femeilor neprimite
În timp ce trupul lor
Bătea aiurea.

Din foșnete
Am însemnat pe hârtie
Locul lacrimii
Scursă de cu seară.

Câștigul meu drag și întâiul
Dibaci în a alege
Pe cel mai îngust și cu spini dintre drumuri:
Dintre cuvinte pe cel nerostit,
Dintre gânduri pe cel neaflat,
Pe cel mai mare dintre blesteme
Și pe cea mai grea dintre cruci.

Puterea de-a rămâne-n mine
Și neputința de-a mă naște-n voie
Când semnul întrebării luminează.

Las fiului meu întâiul născut.