Deasupra
Celui mai înalt munte
Privind fără frică şi neîncolţit
Făpturile.
Iată-le bine împerecheate
Şi fără prihană :
Un plop înalt cu o frunză
Cu tremur în sînge,
Unei femei de soare —
O lacrimă cît marea ;
Şi-adeseori te laud
Pentru orînduială.
Dar cobor în miezul
Lucrurilor născute,
Mă fac una cu ele
Ca suflarea topită în prima bucată de lut.
Unde sînt
Cuvintele
Din care să se nască
Mai plinele fapte.
Celui mai înalt munte
Privind fără frică şi neîncolţit
Făpturile.
Iată-le bine împerecheate
Şi fără prihană :
Un plop înalt cu o frunză
Cu tremur în sînge,
Unei femei de soare —
O lacrimă cît marea ;
Şi-adeseori te laud
Pentru orînduială.
Dar cobor în miezul
Lucrurilor născute,
Mă fac una cu ele
Ca suflarea topită în prima bucată de lut.
Unde sînt
Cuvintele
Din care să se nască
Mai plinele fapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu