PAUL GOMA
Era pâclă deasă
Peste câmpie, dealuri şi munţi,
Peştii se împuţeau în apă,
Păsările îşi părăseau puii,
Vacile erau sterpe.
Oamenii mugeau.
Ce se întâmplă
În ţara fiului meu Tiras,
Coborâtor din Iafetul
Fiului meu Noe -
A întrebat Iahve
Privind cu tristeţe
Preste ridicăturile carpate
Şi preste pustiitul bărăgan -
Au nu este nici un om
Care să mă oprească
De la distrugerea
Acestei gomore a laşităţii.
Este un om, Doamne, mai lasă-i!
(A zis cu bucurie în ochi Îngerul)
Vreau numele lui, a zis Iahve,
Şi-i mai las.
Îl cheamă Goma, Doamne,
Este finul
Fiului tău
Paul din Tars.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu