Întrebare

La ce te gândeşti

Trecând încremenit

Prin deşertul blestemat

Al cenuşii ?

Nici nu încerc să răspund

Şi marea e un deşert,

Şi trecutul

Şi sufletul gol.

Iar asupra mea nepăsarea,

Păcatul,

Amintirea amuţită

Şi beată.

Eu nu renasc

Din cenuşă

Dar pot sufla

Peste trupul acesta

Jumătate pământ, jumătate încremenire mută.

Dacă totul se plăteşte cu o moarte

Sau două,

Pun pe pământ primul taler

Sufletul meu

În prag de naştere.