Ceartă cu geniile/genele

Nu pleacă rândunelele, Creola,
Nici cocorii nu-și părăsesc cuibul.
Casa visului este zborul,
Popasul lui e bătutul din aripi. 

(Dar mai greșesc și poeții cei mari,
Cum a pățit-o chiar Goethe
Când s-a prezentat în fața
Unei adolescente suave
Cu peruca pe cap,
În timp ce ea voia
Să-i sărute fruntea,
Singura dovadă că existase cu adevărat
Un secol cu furtuni și speranțe).

Voiam să-ți spun
Că nu plec,
Doar soarele va pâlpâi ca o lumânare,
Fiindcă el, luna și stelele,
Luceafărul de seară și
Cel care dă binețe zorilor
Au fost născocite
Pentru mine
(Să am ce-ți arăta
Când mă-mbată iubirea).