Eu, nenuntito, de mic am fost trist
(Nu că mă bătea tata și nu m-ar fi mângâiat mama),
Dar am plâns pentru nevasta lui Manole
(Emanuel, Manuel, Manole, Mandache, Manoleskzy),
Mirându-mă ca prostul
(Mie prostia mi se trage din fragedă pruncie,
Nu mi s-a spălat creierul la școală
Și nici gazetele literare
Nu m-au deșteptat, asta e!).
Mă întreb și acum, Ochi Ascultător,
Cum e cu procentul ăsta
În care din zece zidari
Trădează nouă
(Tocmai pe meșter înșelându-l).
Și prost fiindu ieu din născarea mamei
(Atât de prost încât nu mai vreau să plâng)
M-a apucat râsul, Aleaso,
Când au încercat zidarii dărâmâtori
De biserici și idei
Să zboare de pe acoperiș.
Eu, prostul din născare,
(Știu că am mai spus asta,
Dar mi-ar plăcea să adormi),
Știam că după ce omori
Pentru Vodă,
Nu mai atingi viu pământul
(O aflasem de la Călin Nebunul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu