Cain

Blestemat pentru omor

Fug de la un capăt

La altul al lumii

Şi în miezul pămîntului.

Pietrele îmi lovesc coastele

Şi-n adînc

Zămislesc cercuri

Asemeni logodnei

Cu obrazul mării.

Lumina mă spintecă

Precum cîinii asmuţiţi

Spre restul stejarului

În care inima

Aşteaptă neînvechită.

Viermii din Valea plîngerii

Nu-şi găsesc astîmpăr.

Şi eu fug, şi eu fug

Odihnit de gîndul

Că pînă-n al şaptelea neam

Blestemul va urma

Pe cel ce m-ar opri

Cînd eu fug, cînd eu fug

Ca să ajung în mine.