Pagini

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Când inima simte

A vrut să știe cineva
Dacă  mama lui chiar a fost fecioară,
Dar pe el nu l-a interesat subiectul
Și s-a urcat într-o corabie care ținea apa.

Veneau oamenii ca la bâlci
Să-l asculte,
Unii înțelegeau, alții nu,
Unii reveneau, alții uitau pe loc,
Dar el lăsa lacul să vălurească în continuare.

Pe seară li se făcea foame bieților oameni
Că nici după ce bea apă nu aveau,
Iar acasă ar fi găsit tot gol
De-ar fi plecat,
Că mai toți erau traistă-n băț,
I-ar pe el l-a apucat tristețea și a privit spre cer.

L-au părăsit toți,
Chiar și cei dragi,
Unii chiar s-au spălat pe mâini cu sângele lui,
Iar alții îi uitaseră numele.
El își ducea trist crucea și se cam cocoșase
(Avea și de la mine un sac atârnat de un clenci).

Când s-a făcut noapte s-au speriat toți
Nu s-a mai putut vedea nici pe el
Și a strigat cam cum fac eu acum: Tată!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Sufletul are incredere in raza de lumina. - Victor Hugo
http://www.youtube.com/watch?v=GWryVz_ZRnc&feature=related

Petre Anghel spunea...

Stia el ce stia... Probabil o pățise!