Prima greșală, fiule,
E să crezi că temelia casei e din beton
Și că ea poate rezista loviturilor
Pe care le dă prostia,
Uitând că apa mănâncă precum invidia,
Iar mucegaiul e
Un fel de ceață la ochi.
A doua greșală se face
Când se închide omul între
Înalte ziduri
Ca să nu treacă
Pasărea cerului,
Iar ea nici n-are nevoie să treacă
Ocolind de când e mortăciunile
Și lăsând rozătoarelor
Să toace zilele.
A treia greșală trece pe răboj
Când te plimbi pe terasă
Și crezi că odată cu gresia de sub tine
Îți aparține și seninul
Luminii din cer.
Mai sunt o mie și una de greșeli
Pe care le poate bifa
Cel fără de cuget,
Dar schimb semnul
Și trecem pe plus:
Numai înțelepciunea înalță o casă,
Iar acoperișul
Îl pune Stăpânul.
E un acoperământ
Ca Duhul Cerului
În zi de odihnă.
Un comentariu:
Felicitari !
Trimiteți un comentariu