Pagini

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Minuni cotidiene

Am reușit, fără de efort,
Să deschid ochii,
Pleoapele s-au ridicat fără comandă
Uimind inginerii de pe șantierul zădărniciei
Care tocmai porniseră
Oarece macarale ultramoderne.

Picioarele dansau ca niște plopi
(Ah, ce misterioasă era căldura lor
Când mă minunam de frunza din vârf
În drumul meu spre vie
Și spre eternitatea câmpiei).

Mâinile se mișcau precum
Suveica țesătoarei
(Mama avea un gherghef
De o rotunjime perfectă,
Niciodată n-am mai văzut de atunci
Cercuri îndrăgostite,
Iar când am învățat tangenta la cerc,
Mintea mi-a zburat la
Flacăra prin care s-a desprins
O așchie din Soare
Ca să se prăşească Pământul).

Fiule,
Când ai timp,
Numără degetele de la mână,
Dar întâi să întorci palma spre tine
Și să cugeți la liniile fine ca arterele inimii.

Cineva s-a rugat
Urcând podul palmelor pe un lemn
Să-i putem citi
Cărările.

Un comentariu:

Anonim spunea...

IMI PLACE!