Pagini

joi, 15 decembrie 2011

Poftesc liniștea ta, Împărate


Aerul care se mișcă
Sub aripa păsării
Și hrănește nemărginirea.

Iubesc chemarea cocorului
Spre țărmul înaintașilor.

Dă-mi nezbaterea inimii,
Ia-mi acele bătăi fără rost
Care nu pulsează viață,
Ci întunecate cheaguri
De disperare.

Nu mă doare nimic, Domnule,
Doar mi-e dor de melodia pe care o cântă
Stelele când te recunosc de părinte.

Dă-mi liniștea ta suverană,
Ca unui copil ascultător
Ce aș vrea să fiu
Dar nu pot
Fără de tine.

Începe seara?
Începe dimineața?

Niciun comentariu: