Alergam în fapt de seară însîngerat
Pe poteca bătută cu colţi
De lup
Fără frate, fără mumă,
Aproape scăpat.
În urmă, urletele mele
Au prins a chema cîinii
Să sfîşie.
Încă o gură, încă un pas
Şi-am să cad
Prăvălit, acoperit
De pămîntul blestemat să fie ţărină.
Şi pustiul înghite
Fără să bănuie
Că îngropat
Aud
Duhul Pămîntului.
Cu noapte lovit pe la spate
Mă răstorn şi vorbele
Nu se mai varsă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu