Dacă nu aș vedea cu ochii mei,
Nu aș putea să cred
Că acest spectacol
Nu e vrăjitorie.
Nu e nici-o logică
După care tu te desprinzi de pământ
Împovărată de atâta tristețe,
Apoi te înalți ca
Trupul unei balerine rusoice,
Te ondulezi ca fumul de la
Locomotiva elvețiană a
Mongoloidului vladimir ilici
Și privești copacii de sus în jos.
Dacă nu m-aș gândi la tine,
Nici nu mi-ar păsa
Că ninge ori ba,
Oricum eu trăiesc
Sorbind visele
Dintr-un vas
Gol.
Coboară, Fulgdenea,
Și mă umple.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu