Căzut din nor
Ca visul dinspre ziuă,
Chemarea cui o aflu-n seară, singur.
Spre marginea dintre-început şi fugă
Prin deasa sită trec
Şi zgură şi nisip.
Caută ce, un ochi de ploaie
În aburinda ceaţă a poftirii?
Să fie cui, răsplata cătătura
Când drumul meu se scurge sub pământ?
Şi mai mă sui în propria-mi spinare
Şi ochiul îl arunc până la ţarm.
Ce caut, Doamnă-n firul de nisip
Când pe sub scoarţă lunec
Nedesluşit
Şi sigur şi tăcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu