Mai mă cată, mai se-abate
Vântul negru şi nebun
După ceasul de-nserare
Răscolit de-un ochi de fum.
Când te-ntorci , îţi pierzi cărarea,
Vină n-ai, îţi zici în gând,
Şi nu-ţi pasă de văzduhul
Alungat de-un ochi de fum.
Noaptea m-ar toci în voie
Şi m-ar înveli cu-n nor,
De n-ar mai luci cu poftă
Ochiul cupă de nesomn.
De-mi mai pierd sub deal şi-n iarbă
Trup şi suflet tăvălit,
Bate inima chemare
Pentr-un ochi neghină-n vânt.
Moartea-ngheaţă, moartea urlă
Speriată de-un va fi
Şi se pierde alungată
De un ochi ce mă vrea viu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu