N-am să plâng
După căprioara ta, Culae,
Nici după brazii Moldovei
În care tu pășeai smerit ca în templu,
Iar acum toacă la vedere
Ungurii lui Carol Robert de Înjur
Și caută pe-un urmaș de-al lui Dragoș
Ca să joace țintar pe spinarea
Bourului lui Ștefan.
N-am să plâng fiindcă vor ajunge
Cenușa într-un vas
Mai mic decât țoiul de țuică,
Iar cavoul le va fi
Cât cușma lui Peneș Curcanul.
N-am să plâng nici că te-ai dus așa crud
Ca un miel la tăiere
Împins de un criminal ritual,
Fiindcă știu că tu nu ești mort
Iar poemele tale stau agățate
De fiecare frunză a coloanelor
Din bisericile naturii.
Dar nu pricep, bădiță,
Cum, copil fiind tu,
Eu te visez înțelept,
Bătrân ca apa,
Aplecat asupra pământului
Cum se încovoia bunicul pe plug.
Mama de dincolo
Mă îndeamnă în șoaptă,
Să nu plâng, să nu plâng
Că ne vom întâlni
Și ne-om spune povești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu