Să vezi ce-am pățit, Creola:
Era cam vreo șapte ora
Când m-am uitat pe fereastă
Să știu ziua de-o să crească.
M-așteptam, ca și Lenau,
Să mă sperii de vreun bau,
Aia cea cu coasa lată
Să-mi lase frunza uscată.
Însă ea este stăpână
Doar pe cine crede- în Lună
Și în diavol sau în foc -
Oameni fără de noroc.
Cum gândeam la rostul vieții
Fără griji cu de-ale pieții
Bate-n geam un porumbel.
Cred c-a fost trimis de-un Miel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu