Înţelepciunea miresei

Vi s-a mai spus, fiice ale Ierusalimului,
Să nu stârniți dragostea,
Dar nu vi s-a explicat de ce
(Greșeală de când lumea,
Că atunci când a explicat Elohim,
La urechea stângă a lui Adam a ajuns
Doar partea întâia,
La cea cu moartea Roșcatul a crezut că e glumă,
Sau nu-l ducea mintea să priceapă).

Fetița lui Solomon,
Creolă mică dar bine făcută la trup
(Și cu mintea scăpărând idei),
Știa ce înseamnă să nu dormi
Și să mimezi dragostea
(era ca-n filmele din ziua de azi),
Dar când a venit Zeul Fiorului, care-și merită numele,
Abia atunci a știut și a simțit,
Apoi a cunoscut
Și a ajuns în miezul problemei.

Acolo e un cuptor de prelucrat
Metalele
Iar diamantele artificiale
Crapă,
(Cât sunt ele de diamante).
Și rămâne iubirea,
Scânteia care aprinde incendii
În timp ce tu pășești vesel
De la o stea la alta 
Și cânți:

Nu stârniți,
Nu stârniți dragostea
Dacă nu știți 
Să stați în genunchi.