Visam iubire

Pe malul Tibrului

Curge lapele zeiței

Îndrăgostită de munte.

Paulus trimite scrisori nemuritorilor

Și desenează

Arestat la domiciliu

Raze deasupra Soarelui.

În locul stelei polare

Pusese iubirea de oameni,

El, cel mai neînsemnat

Dintre cei însemnați,

Chemat ultimul,

Cum mi se hărăzise chiar mie

În casa tatalălui meu.

Până în ziua în care am fost strigat

Pe nume,

Iar Spiritul m-a îndemnat să răspund

Și am deschis ușa

Lăsând lumina

Să-mi străpungă privirea.

Astfel și tu

Trestie neliniștită

Te reflecți

În apele Romei.

Zeiță a frumuseții

Așteptând renașterea

În duh.