Nu mai sunt lăuzi
cartofii
Cum erau în vechi
povești
Cu-ntrebări de-o
fi n-o fi
Și-un poet din Cărbunești.
Astfel că voi lua
chitară
Dintr-un smoc de
iarbă verde
Că bunicul nu mai
ară
Dar prin ceață tot
mai vede
Și-am să-i spun că
sunt tot mic
Și că n-am vrut să
mai cresc
Pân n-oi deveni
ibovnic
Fetei dintr-un
neam regesc.
Scară albă de mătasă
Am să-ți țes din
borangic
(Dacă mi te fac
mireasă
Precis ai să spui ca-s sic)
Și din vorbe șugubețe
Ne vom face sanie
Brațele pe îndelete
Ne-or scăpa de
danie
Și voi luneca la
vale
Cum și dorul face
pui
Iar pe seară se
pravale
În gradina cu
gutui.
În gradină te aștept
Pe o creangă cu
balans,
Tu vei cere să mă-ndrept
Ca să mă poți lua
la dans.
Și vom râde și vom
tace
Cu un cuc după sânpetru
Dacă te întrebi
ce-oi face
Spun de-acum că
votez pentru.
Pentru tine și
ce-o fi
Într-o viață făr
sfârșit
Chiar cum e prima
zi
Spune da și vom fi
chit.
Nu îmi datorezi
nimic
Doar să-ntinzi mâna
spre nori
Dau răspunsul într-un
plic
Tu și eu-doi albi
cocori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu