Urmărire

Te-am urmărit dăunăzi

Cum te plimbai prin cetatea de scaun

A Domniei Mele.

Nu-ți voi spune dacă aseară

Sau alaltăieri,

Nici dacă au trecut

Trei zile,

Deși știu că nu

Ți-e străin timpul ce trece

Ca amigdalita copilului,

Ca iubirea unui adolescent

Ori ca viața.

Când eram pe urmele tale vei ști,

Dar cine eram eu dincolo de umbrele

Ce se țineau de tine

Și de Urie,

Viteazul meu căpitan,

Iată o întrebare

La care n-ar putea presupune

Nici vrajitoarea socrului meu Saul -

Altfel bărbat înalt la trup

Și la minte,

Până la un ceas,

Destul de asemănător

Cu soțul tău

La mândrie și risc,

Fiindca n-o să spui că

Nu mândria l-a îndemnat

Să te apuce de braț și să spună da

Cererii tale nerostite.

Și te-ai oprit la poarta cetății, acolo unde meșterii

N-au avut voie să folosească lemn

Sau mortalul romanilor.

Piatră, poruncisem, piatră, piatră din piatră,

piatră de râu, piatră de munte,

piatră din inimi de evrei habotnici.

Și m-ai mangaiat.

Unde eram eu, vrei să spui că am uitat povestea,

Cum fac bătranii care adorm

Mai inainte de-a poposi somnul pe geana nepoților.

Eram cămașa

Care se umpluse de transpirația ta

Când

Mangâind piatra

Degetul a scris fără voie

Numele impăratului.