Pagini

duminică, 27 ianuarie 2013

Coșmar unu, doi, trei și




Pe cele din copilărie le-am uitat,
Le ștergea mama
Odată cu lacrima din obraz
Și când flutura săruturi pe frunte
(Fâlfâit de fluturi trimiși de arhangheli).

În adolescență transpira cearceaful
Și nu reușeam
Să-mi amintesc chipul fetei
Care se hotârâse, în sfârsit,
Să fie doar a mea.

O vreme eram indignat
Că tata vrea să mă bată
(Dar nu asta mă supăra,
Ci că nu vedea c-am crescut
Și că pot să-i suces gâtul
Firav ca de miel:
Era alt fals, el nu a fost neputincios
Vreodată).

De  la o vreme nici nu știu
De mai am coșmaruri sau ba,
Totul se rezolvă la lumina zilei.
Visez că m-am îndrăgostit de un crin
Și nu-mi pasă de Freud
(Doar prostănacii leagă lumina
Stelară
De pământul negru al cimitirelor).

Bine, sunt gata să înlocuiesc floarea.
Laleaua țâșnește ca o vrabie
Spre fereastră,
Tu cânți vivaldiene acorduri
Din gene.

Niciun comentariu: