Ce bun ar fi un somn în vie
Sau chiar într-un
lan de porumb
Rezemat după
coceanul uscat
Care niciodată nu-i
strâmb.
Floarea soarelui
e încă uscată
Paserile cerului o
pețesc permanent
Nu-mi spune să
gonesc ciorile
Mai bine rămân
repetent
Cum am fost când
încurcam plusul
Cu minisul care nu
era gol;
Paharul fără
conținut înăuntru
Pentru mine-i
adâncul simbol
Fiindcă pot să pun
înăuntru orice
Și chiar eu să
devin oarecine -
De când te știu
sunt bătrân aladin
Dar acum anfora e plină
cu tine.
Un comentariu:
Frumos! Multumesc!
O seara linistita!
Trimiteți un comentariu