Regândire

Nu mi-am cătat copilăria

Pe malul Balasanului.

La Cilieniul care-mi dezvolta muşchii

În timp ce femeile scoteau cânepa

Înmuiată de valuri

Cu apa şiroind leneşă

Printre sânii doborâţi

De războaiele bărbaţilor

Soarele pripea prieteneşte.

Mi s-a spus că în pădurea Ţurţanilor

Marele stejar

Mai falnic decât toate catedralele Evropei

Nu mai există

Doborât fiind de un trăznet alb.

Am zâmbit superior pe sub mustaţă

Ştiind că totul trece.

Credinţa bătrânului meu tată

În Dumnezeu

Era aceeaşi.

Patriarh al singurei încremeniri

Vii.