Bariere în calea comunicării

Nimic din ceea ce este trainic nu a luat ființă fără un efort susținut și fără să fi înfrânt sau ocolit anumite piedici și bariere. Fluviile,  oricât de mari, au avut de înlăturat infinite opreliști, cu unele – în goana lor spre vărsare – luptându-se și astăzi. Omul, la rândul lui, nu a devenit ceea ce este decât după eliminarea din calea sa a piedicilor puse de climă, relief sau insuficiența hranei. Pe plan individual, copilul însuși, învață să meargă ajutat să depășească (sau să folosească în scop personal) forța gravitațională care se opune tendinței lui perpendiculare. Chiar și vorbitul, trăsătură specific umană, se realizează în urma unei asistențe susținute din partea mamei, a celorlalți membri ai familiei, a școlii și chiar a întregii societăți, care cere performanțe comunicaționale.

Pentru a obține performanțe în procesul comunicării, emițătorul și receptorul sunt obligați să-și însușească strategii de evitare sau dominare a piedicilor, naturale sau artificiale, întâlnite în activitatea cotidiană.

Fred J. Jandt (Fred, An Introduction to Intercultural Communication, Thousands Oaks, Sage Publications, 2004, p. 91) consideră că există doar şase bariere în comunicare:

1.                   anxietatea,

2.                   asumarea similitudinilor în locul deosebirilor,

3.                   etnocentrismul,

4.                   stereotipurile şi prejudecățile,

5.                   interpretarile greşite ale semnalelor non-verbale

6.                   problemele  de limbă.

Ioana Horea și Cristian Horea numesc următoarele bariere: diferențe de percepție, sentimente, personalitate, lipsa de interes sau de cunoaștere, stereotipuri, concluzii grăbite, agenda ascunsă, simboluri imaginare, presupuneri, supozitii subiective, frica, implicarea pozitivă sau negativă sau atracția personală.