Mi se părea că nu mai vin zorii
Şi eram trist ca un pepene
(Ca pe vremea când nu ştiai
De ce rămân pe cearşaf penele)
Nici eu nu mai ştiu în prezent
Ce să fac să te atrag în munţi
Sau care e varianta cu sorţi:
Cântec de cuc sau mersul pe punţi.
Ştii că am avut un cârlan
Negru ca noaptea, cu stea în frunte,
Acum nu mai răspunde la fluier
Dar vine dacă simte mirosul de cute.
E piatra pe care o loveşte la trap
Când bănuieşte că-mi ies din minţi
Nu-mi plac poemele, nu-s acas-boii
Şi nu mai ştiu ce-i dor de părinţi.
Nu-mi pasă decât de genele tale
Să nu le ştiu triste şi reci
Şi numai o clipă dacă zâmbeşti
Voi desena nebătute poteci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu