Aşteptam Luna, aşteptam Luna,
Dar a ieşit peste deal Soarele
(Era cât pâinea din visul săracului,
Cât ochii bărbaţilor când apar ielele).
Obosisem ca umărul unui bătrân
Nu mai simţeam dorul de ducă
Somnul era cea mai bună mâncare
(Iar întrebarea ca o coajă de nucă).
De scăpam teafăr din aventură
N-aş mai fi vrut să se repete
Aş fi lăsat altor cărările
Şi m-aş fi retras pe-ndelete.
Uşor de zis, dar greu de făcut
Cum am scăpat de tranpiraţie
M-am gândit la mama, puţin la tata
Iar restul, ca şi-altdat, ţi-a rămas ţie.
Nu era vreun dar de strânsură,
Un gând colea, un vers pe-o hârtie
(Nu am habar de ce când visez
Tresalt de parcă totul reînvie).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu