Întinde-te pe
iarbă, iubito,
Şi priveşte cum
învăţ să trag brazde,
Iubeşte fierul de
plug care despică
Uriaşele pulpe ale
întinsei glii.
De n-ar fi fost
femeia cuib
De mult s-ar fi
sălbăticit
Vânătorul
Mereu la pândă,
Mereu obosit
(Doar ochii verzi
care împrumutaseră
Culoarea pădurii
Mai erau vii
Şi păstrau
sensibilitate de om).
Am văzut de curând
o frunză de salcâm
Cu roua brodată pe
margini.
Astfel e gâtul
iubitei,
Mi-am zis:
Mărgăritare,
Horă de sori,
Râuri curgând sub duşi,
Lacrimi de fericire
Pentru eternul
potir
Al iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu