Iar am rămas singur în câmp
Furtună părăsită de gând,
Noaptea încă acoperă pajişti
Şi pare că nu dispare curând.
Mă întrebi de mi-e bine sau rău
Dacă aici îngălbenesc frunzele
Aş spune că nu-mi pasă, iubire,
Pe mine mă bântuie ielele.
Nu sunt atras de lunge picioare,
Nici de sâni rotunzi ca un deal,
Dacă m-ar stăpâni poftele
Nici n-aş mai pune şeua pe cal.
Dar ce, dar ce, te atrage, stăpâne,
M-ar întreabă el, fost Ducipal,
Lumina ciudată, i-aş spune, o stea
Pe care am
zărit-o aseara pe deal.
Era timidă când
i-am explicat
Şi frumoasă
ca-ntr-un desen naiv
Ţie, ţie, am
zis, mă dărui, doar ţie
Învaţă odată ce-i cazul dativ.
Apoi nu la tablă, tot pe câmpie
Singuri sub cer voi cere: dezbracă-te.
Norii vor dansa ritmic ca ielele -
Noi cu acuzativul: pe tine te.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu