Lumina e de ceară astăzi,
Picură ca lacrima unei
Nevăzute icoane.
Suferinţa e închisă
În coşciug.
Tu dormi
Şi îngerii cântă osanale.
Partitura e imprimată de mult,
Acum e descifrată pentru prunci.
Am scos ghimpele din călcâi,
Domnule,
Mă irita de pomană –
Prilej de vaiet şi griji
(Desenul acela, nu ştiu al cui, cu tine trist
Şi rămas fără adăpost,
Spânzurat ca spurcaţii
Între Cer şi Pământ
Mi-a amintit
Că nu ştiu să sufăr).
Se prelinge lumina pe trup
Ca transpiraţia pe spinarea
Îndrăgostiţilor.
Viaţă.
Viaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu