Totdeauna primeşti ce astepţi,
A zis vuplea, când era înţelepată,
Fiindcă pe vremuri mergea pe la şcoală
Chiar dacă mai sărea câte-o treaptă.
Noi copiii cuminţi o pândeam
Prefăcându-ne că nimic nu vedem
Dar tresăream cu fiece pas
Să simţim de primim un îndemn.
Abia ştiam să merg pe atunci
Eram morăconos şi greoi - ca un urs,
Cum nu mi-aruncase nici-o privire
Eram gata să declanşez placa plâns.
Aş fi suspinat sau oftat până azi
Plin de pofte şi aspru colos:
Un fel de începe şi nu ajunge vreodat -
Ionică cel prost şi fără folos.
Dar azi am primit mesaj din pădure -
E cald şi vulpea ar vrea să adoarmă
E Lună plină, zice, ca dorul de mine
Iar dacă mă duc nu mă ţine la vamă.
Zice că-mi dă ce n-a dat nimănui,
Îmbrăţişări ca la propri ei pui.
Am prins curaj şi-am vrut s-o sărut
Dar ea tocmai urcase poftele-n cui.
M-am căţărat după ele, n-aveam ce face,
Dar ghinioanele se prinseseră bine,
I-am pus piedici şi s-a supărat,
Dar a căzut exact, exact peste mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu