Pagini

miercuri, 31 octombrie 2012

Promisiune albastră




Am să compun un imn
Artei tăcerii,
Deci, cântă, zeiţă, pe cel ce-a trăit
Din cuvânt,
Fiul al Cuvântului prim.

Am văzut o femeie împinsă din părţi,
Înconjurată de o haită de câini:
Câini domestici,
Cu papirusu-n sân
Sau cu pungile unsuroase
Pline de banii şi de molii.

Ce le mergea gura, Dumnezeule,
La reclamaţii,
La făcut albul funingine
Şi negrul batistă de şters
Buzele mincinoase.

Domnule,
Scrie  şi mie, nevolnicul,
Câteva vorbe pe nisip
Şi lasă-mă să-ţi sărut mâna
Înainte de a veni vântul să-l ducă
În zările patru ale aşternutului tău.

Doamne, dacă-mi laşi gândul,
Pot să-ţi rostesc fără limbă
Cuvântul.

Niciun comentariu: