Înseamnă a te afla într-o stare nervoasă ceea ce poate afecta
comunicarea, întrucât ești concentrat prea mult asupra sentimentelor tale și
astfel nu eşti atent la ceea ce îţi spun ceilalţi. Această stare de anxietate
este în strânsă legătură cu scopul comunicării, fiindcă emoțiile pe care le ai când
ceri o informație pe stradă nu pot fi comparate cu emoțiile avute la un
interviu de angajare. De asemenea, nu pot fi comparate emnoțiile pe care le ai
atunci când știi că te adresezi unui interlocutor care are ca limbă maternă
propria-ți limbă, cu nervozitatea declanșată de o viitoare conversație în care
va trebui să folosești limba receptorului, alta decât limba ta maternă. În
acest din urmă caz, ești neliniștit să nu faci vreo greșală gramaticală sau
doar de pronunție, nu știi dacă celălalt va fi dispus să înțeleagă de ce nu-i
înțelegi vorbirea rapidă (gen ”lovituri de mitralieră” și nu ”foc cu foc”, cum
ar fi mai ușor de ascultat). Apar, în acest caz, situații firești, în care
chiar interlocutorul, vorbitor nativ de limbă engleză, de exemplu, să folosească
fie engleza standard, fie engleza americană, ea însăși cu diferențe destul de
greu sesizabile de la un stat la altul.
Anxietatea poate fi determinată și de poziția socială a interlocutorului:
cu cât acesta se află pe o treaptă mai înaltă într-o ierarhie, cu atât mai mult
vor crește emoțiile. Aceeași situație se regăsește dacă se ia în calcul miza
conversației: riscul unei înțelegeri este mai mic într-o discuție declanșată de
un subiect într-un grup aflat la un club sau la o cafenea și mult mai mare
într-o discuție de afaceri. Este ușor să ne dăm seama că la o întâlnire cu
șeful direct, în urma petrecerii unui eveniment neplăcut la locul de muncă,
emoțiile vor fi mai mari decât atunci când are loc intersectarea întâmplătoare
pe holul instituției.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu