Baladă cu mirele

Tu răsărisei foarte prost,

Prost-prost,
Ca o zi de post,
La marginea unei poteci,
Pe unde trec la pas lent
Mulţi vonici la minte seci
Dar că săbiile-n teci.

Erai o narcisă frumoasă,
Sălbatică: pui de căprioară:
Doar ochi şi linii arcuite
Ca spicul în vară.

Eu eram Pasăre de pradă:
Ienăchiţă Văcărescu,
Vel boier
Şi fanariot băştinaşi,
Învăţat cu taifas
Deci: cum să te las.

Hai, am zis,
În lumea mea
Catifea,
Bombonea,
Ce erea
Şi se spărgea
Că un abur peste nea,
Şi să nu mai îmi spui nea,
Fata tatii, tinerea.

Când au apărut haiducii
La vremea când se coc nucii
Ţine minte,
N+am fugit
Cu vorbe te-am amăgit
Şi-am chemat un brav ţigan
Pe la tata lăutar
Să ne cânte
Vorbe multe:

Of, of, inima mea
Ce să mă fac eu cu ea

Şi ţi-am dat-o dumneata.