Chestionar fatal

Dormisem ca un prunc

Deși se auzeau sirene trecând

Și pendula bătea ritmic

Pierderile la bursa timpului,

La nopțile cu nesaț.

A uitare.

Aș fi vrut să mă trezesc

Dar îmi plăcea și alunecarea pe ape,

Corabia care mă ducea

Spre Pontul Euxin.

Fericirea neștiinței,

Fericirea sfârșitului,

Pierderea fricii,

Întâlnirea cu Zeul Luminii.

Eram treaz,

Era vis?

Întrebările nu au rost

Când apare judecătorul

Cu barosul dreptății în mână

Și planetele țâșnesc în dezordine

Ca moleculele șampaniei.

Și Domnul meu m-a întrebat

Cu voce clară ca adâncul din apele nepoluate

Ale originii.

Ai doua răspunsuri, a zis,

Cu da și cu nu.

N-am avut curajul

Să răspund.

Învață-mă să spun da,

Învățătorule.