Am fost surprins
În anii răsfăţului
Ce ruşinos se strecoară
Vântul
Printre înaltele case,
Pe bulevarde neterminate,
Printre îndrăgostiţi
Care nu ştiau să se ţină de mână.
Nici azi nu se ştie
Protoculul iubirii,
Între stradă şi pat
Nu mai e loc pentru
Anticamera sentimentelor,
Fetele privesc spre botul maşinilor,
Băieţii spre contul posibililor socrii.
Adio, domnule Menuet.
Voiam să-ţi spun,
Iubito,
Că nu sunt în largul meu
Decât pe covorul de iarbă,
Unde picioarele devin cai de galop,
Mâinile arătătoare de stele,
Iar sufletul renaşte
Cu ochii
Spre pasărea Fenix.
Sunt fericitul
Sfânt Prometeu
Care se bucură
Că poate
S-o ia de la capăt.
Spre sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu