Ceaţă la mal,
Aş fi strigat,
De eram pe un vas
în derivă,
Ceaţă la mal,
domnule,
Nici nu contează
că Soarele-i sus,
Toţi se risipesc
în recile neguri.
E rece în mijloc
de zi,
Dunărea promitea
să aducă
Vals vienez
Şi curg
melancoliile cu forţa
Turbinelor
De la Cazane.
Ceaţă la mal,
Domnule,
Bate un vânt cu
pietre,
Deşi nu se mişcă
nici-o frunză-n copaci.
Tristeţe,
Numele tău e
necunoaşterea zilei
De mâine.
Se dă în tata ca
la Verdun
Cu nepăsare
constantă,
Ucigătoare
Ca pierderea limbii materne
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu