E bine, ziceai, e
bine,
Cum bine îi este
copilului
Înfăşurat în
braţele mamei,
Firului de ghiocel
Sub zăpadă
Şi Narcisei sub
vânt.
E bine când se
topesc
Tăcerile,
Când aud copacii
transmiţând mesaje norilor
(Nu cred ca ai
uitat stejarul
Sub care ai dăruit
Nedăruita
sufletului comoară).
Ce frumos se
oglindea chipul tău
În apele clare ale
Olteţului
(Era vreme de
toamnă,
Eu număram frunzele
Care semănau cu
anii plini,
Tu îţi dezveleai
picioarele lungi
Ca umbra poftelor).
Nu uita ziua de
azi, iubire,
Aşteaptă de milenii
Doi aştri
Să scapere
Prin energii
clocotitoare
Strunite-n adâncul unei
întâlniri
Soră bună cu
perfecţiunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu