Îmi dorisem o mânză de rasă
Anul trecut pe-o vreme ca asta
Când nu se mai aprindeau lemnele
Şi nu m-apropiam de fereastră.
N-aveam ce să văd, nici să aud
Şi îmi trăgeam alene-un picior
(Era pe când mi se păreau arhaisme
Cuvintele şterse ca iubire şi dor).
Toate dealurile erau pline cu ceaţă
Dintre paseri cuci şi corbii vorbeau
Conştiincios, cu dicţionarul în mână
Luam notiţe pentru auleu, vai şi au.
Dar tot privind înspre-o roată
Perfect rotundă, echilibru stabil
Mi s-a părut că văd pe uliţă
Un film alb-negru, erou un copil.
Nu era ce-mi dorisem, şi-am aşteptat -
De pe scări de castel ai zis: da sau nu!
Poveştile mi se amestecau sub frunte
Şi-am ales să fiu Greuceanu.
Am lăsat repede puşca în cui,
Cizmele le-am arucat în iarbă -
De-atunci, cu gândul la tine înviu
Şi rotunjesc un poem fără grabă.
Din el îţi fac o coroană de flori
Brodate pe crengi de dafin
Când voi fi departe, să le atingi
Şi cu viteză de fulger revin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu