Urcă pe cai

Urcă pe cai, repede,

Şi vom pleca înspre zori

Nu te griji de tornade

Şi nici de rece ninsori.

Între umăr şi alba bărbie

Te vei cuibări în tăcere

Delicată cum eşti, păpădie

Vei reveni ca-n vechile ere.

Cândva se putea merge pe ape,

Şi chiar în nori se păşea

Lasă şi-acum caii s-adape

Şi coboară uşor de pe şa.

Uită o vreme de vechiul tău trup

Şi lasă uitată gravitaţia ternă

În mersul spre sus nu e întererupt

Iar halta finală-i eternă.

Pe câmpul verde din faţă

Te vei aşterne ca un covor,

Pe unde păşeşti nu mai e ceaţă

Şi nici  eu nu mai sunt muritor.