Ce bine îmi
stătea cioban,
Cu mine începeau potecile,
Învățasem drumul oierilor
Și mă încălzeam cu stelele.
Era o vreme când făceam cămașă
Din petale de meri și frunze de dud,
Caprele-n livezi îmi dădeau binețe
Și râul mă scăpa de zăduf.
Jumate din lapte îl lăsam iezilor
În amintirea celor ce vor fi robi,
Calea lactee o trasam cu toiagul
Și te așteptam din șiștare să sorbi.
Nu știu cine mi-a învățat fratele
Să prăvale o piatră din munte,
Când a văzut sânge nu s-a speriat
Doar i-a apărut o cute pe frunte.
Cutea acea cu semn criminal
Îmi apare și mie pe înserat
Când văd carul mare și ralița
Și nu ești să pornim la arat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu