De vei pofti
Să seceri pe ogorul altuia,
Vei fi încolțită ca un șobolan
Prins în putina cu varză
La sfârșit de primăvara, când
Stăpânul nu mai are nevoie de acreală,
Iar pivnița pute ca morții pe front.
Dacă te duci în urma secerătorilor,
Nu vor îndrepta furcile spre tine,
Doar te vor dezbrăca din ochi
Și te vor cântări ca pe pleavă.
Sudoarea le va acoperi pleoapele
Și te vor vedea bună de călecat, femeie.
Neatinsă de bărbat
De la prima noapte
a împreunării,
Văduvă ca o leucă aruncată,
Plesnită, spartă, uscată
Și roasă
Dorm la piciorele stăpânului.
Doar el n-a privit prin mine
Ca porcul la albia cu lături
Și-i aud respirația.
Au miros de viață
Picioarele stăpânului meu,
E tocmai cel care mă lasă
Să văd că mai sunt și boabe
Pline
În spic.
Spicuiește-mă, stăpâne,
Sparge și ultimul bob
Până nu vine înghețul
Peste inima mea golită de sânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu