Între Alfa şi Omega

După primul sărut

(Era într-un secol

Cu lume nebună,

Mânată în turmă

De poftă de humă)

Mi-am amintit

De mirosul pâinii.

Fata ştia să mestece aluatul,

Iar eu m-am prins de ea

Ca palma de cocă.

Dar când am văzut

Cămaşa de mătasă

Curgând de pe trupul de narcisă

Al unui vis prelung

(Era o iubire albă ca fulgerul)

Am vrut să număr până la zece

Să aflu de visez.

Astăzi

Cu luna deasupra capului

Privesc cum rezolvă

Alunecarea

Ecuaţia unului cu unu

Care rămân doi

În eternitate.

Am vrut să dau nume

Norilor

Pe care-i îngenunchia

Regina nopţii,

Iar vântul murmura:

Aşteaptă, copile, aşteaptă,

Nu te grăbi să citeşti

Ultima pagină.