M-a prins sarsailă-n cârlig
Şi m-a chinuit toată noaptea
Murdărise un colţ de cămaşă
Şi-mi hlizea în faţă ca moartea.
Profita că-i cămaşă de mire,
Că-ţi promisesem să o dau jos
Doar când va fi beznă în jur
(Tu ştiai că mă port cuviincios)
Nu-mi arăta trei fecioare
Ca-n povestea sobrului Eliade
Mă legase la ochi ca pe-un fur
Şi mă îmboldea: spune, haide.
Trebuia să spun care eşti
Dintre stelele presărate pe cer
După ce că erau multe, poftoase,
Te ascunsese şi-ntru-un ungher.
Nici vorbă ca era ca-n poveste,
Iubito, nu a fost simplu de loc,
Ştii că n-am miros, că sunt orb
Şi că urăsc tot ce e iarmaroc.
Până la urmă de tine am dat
Pe ce criterii, nu pot să ştiu,
Am întins mâna şi-am spus răspicat:
Ea este! Şi de-atuncia sunt viu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu