Alba Iulia stă așezată
Pe duhul adâncului,
Pe timpul măsurat la Grădiștea,
Pe gemetele lui Decebal
Cel bătut de soartă înainte
De împlinire.
Unirea are chip de voievod,
Ochiul său cuprinde
Cele patru fețe ale începutului:
Muntenia,
Moldova,
Transilvania
Și Cerul cu ochii albaștri.
E temelie de neam.
Sub zidul ei, a încolțit iarba,
Iar credința n-a mai putut fi frântă
Nici de sabie,
Nici de minciună,
Nici de rupere.
Pe zidurile ei,
Își face zilnic rondul Mihai:
Rondul de dimineață,
Rondul de prânz
Și rondul de vecinicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu