Un cer a coborât
În ochi de spice
Şi stelele se oglindesc
În ape neclintite.
Corăbii vaste
Plimbă-n vis pământul
La ceasul întâlnirii
Cu ogorul.
Iată, fiecare bob
E un fiu
În marea recoltă
A împlinirii.
Pământul logodit cu luna
Se îmbracă în galben
Şi cerul iar visează începutul.
În seară,
La umbra spicelor căzute
Dorul ia chipul snopului,
Şi nunta cheamă la ospăţ
Păsări flămânde de albastru.
Nu poate să se nască albastru
Doar să se transforme în negru:
În mod sigur, vine o zi
În care grâul se va strânge din lan
Şi vom vedea mâna secerătorului:
Alba şi cu o pată luminoasă
De sânge.
În palma lui ne va strânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu