Am luat cu mine căţelul
Să se simtă şi el liber
Pe poteci de munte
Şi iazuri de câmpie.
Ham, ham, zicea, arătându-mi cerul
Când eu eram atent pe unde calc.
Nu se mai juca de loc
Cu propria-i coadă,
Ajungându-i zăpada până la brâu.
Ham, ham, zice mâncând din zăpadă
Cum pasc oile lapte
Din adâncul pământului.
Căutam din ochi o cocioaba,
O odaie
Cum avuseseră stră-stră
Bunicii mei
(Nu mi-i pot imagina de loc
În peşteri
Sau în bordeie,
Ceea ce înseamnă că nu există).
Tot gândind la rostul stelelor
M-am pomenit
În pragul casei.
Ham, ham, a zis câinele,
Nici asta n-ai învăţat de la zei,
Stăpâne,
Că proştii nu mor de prostie
Şi nici câinii de drumul
Care duce acasă.
Ham, ham,
Am lătrat,
Spre locul fixat
De aştri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu